ÎNCĂLECÁ, încálec, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra. ◊ Expr. A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice. ♦ P. anal. A se urca pe un obiect ca pe cal. 2. Refl. A se suprapune. 3. Tranz. Fig. A se face stăpân pe cineva; a domina, a supune. [Var.: (reg.) încălicá vb. I] – Lat. incaballicare. Vezi definitia »

SFÂRTECÁ vb. I v. sfârtica. Vezi definitia »

mititica s. f. art. hot. 1. închisoare. 2. (deț.) izolator. Vezi definitia »

FLUIDIFICÁ vb. I. tr. A mări fluiditatea unui corp; a face un corp să devină fluid. [Pron. flu-i-, p.i. fluidífic. / cf. fr. fluidifier]. Vezi definitia »

împiedicá, vb. I (reg.) a îndoi în două (în lungime) și a coase. Vezi definitia »