Definita cuvantului autocunoaștere
AUTOCUNOÁȘTERE s.f. Faptul de a se autocunoaște. ♦ Metodă de cunoaștere a propriei persoane, prin introspecție. [< autocunoaște].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu autocunoaștere
DISPUTÁRE, disputări, s. f. Faptul de a (se) disputa (2). – V. disputa. Vezi definitia »
POCNÍRE, pocniri, s. f. Acțiunea de a pocni. [Var.: pocăníre s. f.] – V. pocni. Vezi definitia »
NITRÁRE, nitrări, s. f. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei. – V. nitra. Vezi definitia »
GIGANTIZÁRE s.f. Acțiunea de a gigantiza și rezultatul ei. [< gigantiza]. Vezi definitia »
ATAȘÁRE s.f. Acțiunea de a (se) atașa și rezultatul ei. [< atașa]. Vezi definitia »