STROPITOÁRE, stropitori, s. f. 1. Vas de tablă, de material plastic etc., de mărimea unei găleți, cu toartă și cu o țeavă aplicată pe partea laterală a peretelui exterior, la care este adaptat un dispozitiv în formă de sită, care servește la stropitul culturilor din grădini. ♦ Recipient mare, de obicei cilindric, montat pe un cadru cu roți și prevăzut cu un dispozitiv de proiectat apa, care servește la stropitul străzilor; vehicul prevăzut cu un asemenea recipient. ♦ (Înv.) Pulverizator. 2. Pămătuf făcut din bucăți de cârpă, cu care fierarul stropește cu apă cărbunii prea înfierbântați din vatra fierăriei. – Stropi + suf. -toare. Vezi definitia »

BRUFTUÍRE, bruftuiri, s. f. (Reg. și fam.) Acțiunea de a bruftui. – V. bruftui. Vezi definitia »

RĂZVEDÍRE s. f. v. RĂZVEDI. [DLRM] Vezi definitia »

SINCRONIZÁRE s.f. Acțiunea de a sincroniza și rezultatul ei; (cinem.) potrivire a jocului actorilor de pe peliculă cu vorbirea lor. [< sincroniza]. Vezi definitia »

ÎNCHISTÁRE, închistări, s. f. Acțiunea de a se închista și rezultatul ei. – V. închista. Vezi definitia »