Definita cuvantului autogeneză
AUTOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Teorie, susținută de naturalistul german Haeckel, care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului ambiant. [< fr. autogénèse, cf. gr. autogenesis < gr. autos – însuși, genesis – naștere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu autogeneză
PITĂREÁSĂ, pitărese, s. f. Soția pitarului. – Pitar + suf. -easă. Vezi definitia »
plastúră, plastúri, s.f. (reg.) grămadă de fân (care se poate încărca într-un car). Vezi definitia »
OBIȘNUÍNȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuínță s. f.] – Obișnui + suf. -ință. Vezi definitia »
SEBÁSTĂ s.f. Pește ghimpos care se găsește în golful Gasconiei și în Marea Mediterană. [< fr. sébaste]. Vezi definitia »
APARATÚRĂ, aparaturi, s. f. Totalitate a aparatelor care asigură funcționarea și controlul unei anumite instalații, mașini etc.; p. ext. aparataj. – Din germ. Apparatur. Vezi definitia »