BIHÚNCĂ, bihunci, s. f. Trăsurică ușoară cu un singur cal, cu patru roți, având așezată de-a lungul o banchetă pe care conducătorul stă călare. – Ucr. bihunki. Vezi definitia »

TÓCĂ s.f. 1. Acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. Pălărioară fără boruri sau căciuliță pe care o poartă femeile. [< fr. toque, cf. it. tocco]. Vezi definitia »

FRÍZĂ² s. f. rasă de oi de culoare albă cu coada scurtă. (< germ. Friser) Vezi definitia »

COMPETÉNȚĂ, competențe, s. f. Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ Expr. A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva. A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă. [Var.: competínță s. f.] – Din fr. compétence. Vezi definitia »

CERNEÁLĂ¹ s. f. (Pop.) Faptul de a cerni; vopsire în negru. – Cerni + suf. -eală. Vezi definitia »