INTROIÉCȚIE, introiecții, s. f. (Psih.) Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu, manifestat prin imitarea inconștientă a comportamentului acelei persoane. [Pr.: -tro-iec-. – Var.: introiecțiúne s. f.] – Din fr. introjection, it. introiezione. Vezi definitia »

PIEZOMETRÍE s.f. 1. Măsurarea presiunilor (ridicate). 2. Ramură a fizicii care studiază compresibilitatea lichidelor. [Gen. -iei. / < fr. piézométrie]. Vezi definitia »

HODOMETRÍE s.f. Arta măsurării distanțelor parcurse pe jos. [Gen. -iei, var. odometrie s.f. / < fr. hodométrie]. Vezi definitia »

CRONOLOGÍE s. f. 1. disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor. (p. ext.) succesiune în timp a evenimentelor istorice. ◊ sistem de socotire a anilor. 2. listă cu o succesiune cronologică. (< fr. chronologie) Vezi definitia »

TROPOLOGÍE s. f. 1. Limbaj figurat. 2. Disciplină care se ocupă cu studierea tropilor². – Din fr. tropologie. Vezi definitia »