ECONOMÍE s.f. 1. Totalitatea relațiilor de producție dintre oameni care alcătuiesc baza societății într-o anumită epocă. ◊ Economie națională = totalitatea ramurilor de producție și de muncă ale unei țări; economie politică = știință care studiază dezvoltarea relațiilor sociale de producție în intercondiționarea lor cu forțele de producție, legile producției sociale, repartiției și schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică. 2. Chibzuință, cumpătare (în cheltuieli, în folosirea banilor, a materialelor etc.). 3. (La pl.) Rezervă de bani; bani agonisiți. 4. Alcătuire, compoziție a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc. [Gen. -iei. / cf. fr. économie, it. economia, lat. oeconomia, gr. oikonomia – gospodărire]. Vezi definitia »

HOPLOLATRÍE s.f. (Liv.) Adorație a unor obiecte de vânătoare și a armelor la unele triburi politeiste. [Gen. -iei. / cf. gr. hoplon – armă, latreia – cult]. Vezi definitia »

REMINERALIZÁȚIE s.f. (Biol.) Remineralizare. [Cf. fr. reminéralisation]. Vezi definitia »

ELEUTERÍE, (2) eleuterii, s. f. 1. Guvernare liberă a unui stat din Grecia antică. 2. (La pl.) Serbări care se celebrau în cinstea unei victorii. [Pr.: -le-u-] – Din fr. éleuthérie. Vezi definitia »

AMFIBIOLOGÍE s. f. disciplină care studiază amfibienii. (< engl. amphibiology) Vezi definitia »