Definita cuvantului proscripție
PROSCRÍPȚIE, proscripții, s. f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice. ◊ Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii. 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu proscripție
CARDIOPLEGÍE s. f. paralizie a mușchiului inimii. (< fr. cardioplégie) Vezi definitia »
ODONTOCÍE s.f. Decalcifiere a dinților care provoacă sfărâmarea lor. [Gen. -iei. / < fr. odontocie, cf. gr. odous – dinte, okys – slab]. Vezi definitia »
văduvíe s. f., art. văduvía, g.-d. văduvíi, art. văduvíei Vezi definitia »
LITECTOMÍE s. f. ablațiune a unui calcul (II). (< fr. lithectomie) Vezi definitia »
EUSISTOLÍE s. f. contracție cardiacă normală. (< fr. eusystolie) Vezi definitia »