POSTEROLINGUÁL, -Ă, posterolinguali, -e, adj. (Fon.; și substantivat, f.) (Sunet) care are baza de articulație la rădăcina limbii. [Pr.: -gu-al] – Din fr. postéro-lingual. Vezi definitia »

EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel. Vezi definitia »

INTRAPLEURÁL, -Ă adj. (Anat.) În, din cavitatea pleurală. [Pron. -ple-u-. / < fr. intrapleural]. Vezi definitia »

CONSUBSTANȚIÁL, -Ă adj. alcătuit din aceeași substanță. (< fr. consubstantiel) Vezi definitia »

ECVATORIÁL, -Ă adj. v. ecuatorial. Vezi definitia »