SILÉNȚIU s. n. liniște, tăcere. (< lat. silentium) Vezi definitia »

sansíu (-íi), s. m. – (Maram.) Garoafă. Mag. szegfű (Candrea). Vezi definitia »

CESIU (‹ fr. {i}; {s} lat. caesius „verde”) s. n. Element chimic (Cs; nr. at. 55; m. at. 132,905, p. t. 28,5 ºC; p. f. 690 ºC) din grupa metalelor alcaline, alb, moale; se aprinde în aer, reacționează cu apa prin explozie. Întrebuințat la fabricarea celulelor fotoelectrice, în generatoare, în lasere cu gaz. A fost descoperit de R. Bunsen și G.R. Kirchhoff în 1860. Vezi definitia »

IMPÍU, -IE adj. care manifestă indiferență sau dispreț față de religie. (< lat. impius, fr. impie) Vezi definitia »

PODGORÍU, -ÍE, podgorii, adj. (Rar) Acoperit cu vii, bogat în podgorii. – Podgorie + suf. -iu. Vezi definitia »