SIGILOGRAFÍE s.f. Studiul sigiliilor; sfragistică. [Gen. -iei. / < fr. sigillographie]. Vezi definitia »

DEJÉCȚIE, dejecții, s. f. 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În sintagma) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [Var.: dejecțiúne s. f.] – Din fr. déjection, lat. dejectio, -onis. Vezi definitia »

SUPRANUTRÍȚIE s. f. supraalimentație. (< supra¹- + nutriție) Vezi definitia »

vârstnicíe (rar) (vârst-ni-) s. f., art. vârstnicía, g.-d. vârstnicíi, art. vârstnicíei Vezi definitia »

INDURÁȚIE s.f. Întărire anormală a unui țesut sau organ. ♦ Bătătură. [Gen. -iei. / cf. fr. induration, lat. induratio]. Vezi definitia »