APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zi-o-] – V. aproviziona. Vezi definitia »

ORTOGONALIZÁRE s. f. (Mat.) Operație prin care se transformă o submulțime (finită sau infinită) a unei mulțimi de elemente într-o submulțime echivalentă ale cărei elemente sunt ortogonale două câte două. Vezi definitia »

DEVERSÁRE s.f. (Rar) Revărsare de ape. ♦ Trecere a apelor peste un deversor. [< deversa]. Vezi definitia »

a-și tăia singur craca de sub picioare expr. a-și primejdui singur situația printr-o acțiune negândită. Vezi definitia »

DELIBERÁRE s.f. Examinare a unei chestiuni înainte de a lua o hotărâre; consfătuire; dezbatere; deliberație. [< delibera]. Vezi definitia »