SINCINEZÍE s.f. (Med.) Mișcare automată, involuntară a unui membru paralizat al corpului cu ocazia unei mișcări voluntare a unui membru sănătos. [Gen. -iei. / < fr. syncinésie, cf. gr. syn – cu, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

OTOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul urechii din punct de vedere anatomic și patologic. – Din fr. otologie. Vezi definitia »

ABIOTROFÍE s. f. Scădere a vitalității unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determină slăbirea capacității de adaptare-apărare. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotrophie. Vezi definitia »

sungálie s.f. (reg.) fasole sleită. Vezi definitia »

HISTOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază țesuturile organice. [Gen. -iei, var. istologie s.f. / < fr. histologie, cf. gr. histos – țesut, logos – studiu]. Vezi definitia »