FLOTÁȚIE s. f. 1. procedeu de separare a particulelor solide de dimensiuni mici din apă prin mărirea capacității de plutire cu ajutorul unor reactivi, pentru separarea mineralelor utile din minereuri, precum și în sistemele de epurare a apelor. ◊ separarea semințelor prin scufundarea lor în apă. 2. flotare. (< fr. flottation) Vezi definitia »

CODOȘÉNIE, codoșenii, s. f. (Peior.) Faptul de a codoși; comportare de codoș. – Codoș + suf. -enie. Vezi definitia »

NONINTERVÉNȚIE s. f. neintervenție, neamestec al unui stat în treburile altui stat. (< fr. non-intervention) Vezi definitia »

OBLITERÁȚIE, obliterații, s. f. 1. Obliterare. 2. (Med.) Obstrucție. – Din fr. oblitération, lat. obliteratio. Vezi definitia »

HETEROPLAZÍE s.f. Formare a unui țesut anormal în organism. [Gen. -iei. / < fr. hétéroplasie, cf. gr. heteros – altul, plassein – a forma]. Vezi definitia »