ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase. Vezi definitia »

invizoacă, invizoace s. f. v. invizibilă (1.) Vezi definitia »

CATACÚSTICĂ s. f. parte a acusticii care are ca obiect studiul ecourilor. (< fr. catacoustique) Vezi definitia »

GÁNGĂ, gange, s. f. Partea sterilă (care se îndepărtează) dintr-un zăcământ metalifer. – Din fr. gangue. Vezi definitia »

PÁPĂ¹ s. f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. ◊ Compus: (reg.) papa-găini = păpădie. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). – Lat. pappa. Vezi definitia »