DIFERENȚIÁL, -Ă I. adj. 1. care diferențiază. 2. care comportă, lucrează cu diferențe. ◊ (mat.) referitor la diferențe care tind către zero. ♦ ecuație ~ă (și s. f.) = ecuație care conține o variabilă, funcția recunoscută și derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor și al diferențialelor; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferențial. II. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente. III. s. n. angrenaj constituit din două roți dințate planetare așezate pe același ax și din două roți satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roți turații diferite la viraje, iar la mașini de lucru pentru a varia în mod deosebit turația. (< fr. différentiel) Vezi definitia »

CARNÁL, -Ă adj. De carne, privitor la carne; (p. ext.) trupesc. [Cf. it. carnale, lat. carnalis]. Vezi definitia »

TENSORIÁL, -Ă adj. 1. referitor la tensiuni. 2. referitor la un tensor (II) cu tensori. (< fr. tensoriel) Vezi definitia »

CRISTÁL¹ s. n. 1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de fețe netede. 2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei. 3. (p. anal.) sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ◊ vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă. (< fr. cristal, gr. krystallos) Vezi definitia »

SINCLINÁL s.n. Partea concavă a unei cute geologice. [Pl. -le, -luri. / < fr. synclinal, cf. gr. syn – cu, klinein – a se înclina]. Vezi definitia »