TILIACÉU, -ÉE, tiliacei, -ee, adj. Care face parte din familia teiului. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Familie de arbori al căror tip este teiul; (și la sg.) arbore care face parte din această familie. [Pr.: -li-a-] – Fr. tiliacées. Vezi definitia »

PIRÉU s.n. Mâncare preparată din legume (de obicei din cartofi) sau din fructe fierte și zdrobite, formând o pastă. [Var. piure s.n. / < fr. purée]. Vezi definitia »

RĂSTÉU s. n. v. resteu. Vezi definitia »

NUCLÉU s. n. 1. ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic și care rămâne neschimbat la toți derivații corpului respectiv. 2. partea centrală, încărcată pozitiv, a unui atom, în care se concentrează aproape întreaga masă a acestuia. 3. corpuscul globulos din citoplasmă, constituent principal al celulei, cu rol în reproducerea și în trasmiterea caracterelor. 4. element central cu funcție importantă în propoziție sau în frază. 5. (astr.) porțiune centrală, compactă, a unei comete. 6. (fig.) element esențial al unui lucru. (< fr. nucléus, lat. nucleus) Vezi definitia »

AȘCHILEU, com. în jud. Cluj; 1.967 loc. (1991). Biserică de lemn (1801). Reșed. com. este satul Așchileu Mare. Vezi definitia »