Definita cuvantului baionetă
BAIONÉTĂ s.f. 1. Armă albă cu lama scurtă, tăioasă, ascuțită la vârf și prevăzută la mâner cu un dispozitiv care o poate fixa la țeava puștii, pentru a putea fi folosită în lupta corp la corp. ◊ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baionetă = luptă corp la corp cu baioneta, pusă la pușcă. ♦ (Fig.; la pl.) Purtători ai acestor arme; (p. ext.) armată, trupă, efectiv de soldați. 2. Tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [Pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oraș în Franța, unde s-ar fi fabricat prima dată această armă].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu baionetă
BOLTIȘOÁRĂ, boltișoare, s. f. Diminutiv al lui boltă; spec. boltă mică dintre grinzile de metal sau de beton armat ale unui planșeu. – Boltă + suf. -ișoară. Vezi definitia »
FERICIANÚRĂ s.f. Compus de fier, de cianogen și un metal. [Pron. -ci-a-. / < fr. ferricyanure]. Vezi definitia »
MÁȘTERĂ, maștere, s.f. – V. mașter (1) [DEX'98] Vezi definitia »
LÍȚĂ s. f. conductor electric dintr-un fascicul de fire metalice subțiri, înfășurate împreună în același sens. (< germ. Litze) Vezi definitia »
SORBÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent structural al oțelurilor călite și revenite. [Var. sorbit s.n. / < fr. sorbite]. Vezi definitia »