Definita cuvantului baionetă
BAIONÉTĂ s.f. 1. Armă albă cu lama scurtă, tăioasă, ascuțită la vârf și prevăzută la mâner cu un dispozitiv care o poate fixa la țeava puștii, pentru a putea fi folosită în lupta corp la corp. ◊ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baionetă = luptă corp la corp cu baioneta, pusă la pușcă. ♦ (Fig.; la pl.) Purtători ai acestor arme; (p. ext.) armată, trupă, efectiv de soldați. 2. Tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [Pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oraș în Franța, unde s-ar fi fabricat prima dată această armă].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu baionetă
AUTORÉPLICĂ s.f. Replică pe care autorul și-o dă lui însuși. [Et. incertă]. Vezi definitia »
pârpálă, pârpále, s.f. 1. (înv.) carne friptă în grabă. 2. (reg.; la pl.) vreascuri. 3. (înv.) palavragiu, flecar. Vezi definitia »
pắrpără s. f. – 1. Febră, fierbințeală, patimă. – 2. Lovitură, apăsare. – Var. pîrpără, Banat, Olt. pîrpor. Sb. prpor (Candrea). – Der. părpăriță (var. pîrpăriță, pîrpăliță, prepeliță), s. f. (piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii), din sl. prŭprica (Cihac, II, 82; Conev 82), cf. bg. perperica, sb., cr. paprica. Vezi definitia »
HIPERCHERATÓZĂ s. f. îngroșare a stratului cornos al epidermei. (< fr. hyperkératose) Vezi definitia »
SÂRMUȘOÁRĂ, sârmușoare, s. f. (Reg.) Sârmuliță. – Sârmă + suf. -ușoară. Vezi definitia »