BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Semn constând dintr-o piatră, un stâlp de lemn etc., care marchează marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2. Parte a mașinilor sau a aparatelor electrice, prin care se realizează legătura electrică. – Fr. borne. Vezi definitia »

BÂCÂIÁLĂ s. f. Tic-tac; sunetul clopoțelului. (din bâc) Vezi definitia »

pisoácă¹ s.f. (reg.; în expr.) a face pisoacă = a pisa, a zdrobi, a fărămița. b) a bate zdravăn, a snopi în bătaie. Vezi definitia »

Prerogativă,privilegiu,legal. 1. Care se bucură de prerogative.(adj.) Vezi definitia »

râncuiálă s.f. (reg.) lemnul înfipt vertical în perinocul carului. Vezi definitia »