GÂRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) în mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo. Vezi definitia »

OLÁNDĂ s.f. Pânză de in fină și deasă. [Pl. -de. / cf. fr. hollande, it. ollanda]. Vezi definitia »

NAVÉTĂ² s. f. 1. plantă oleaginoasă înrudită cu rapița, cu frunze late și semințe mici, castanii. 2. plantă paotoageră cu rădăcini comestibile. (< fr. navet) Vezi definitia »

ANDROGENÉZĂ s. f. 1. proces de producere a hormonilor masculi; androgenie. 2. dezvoltare a unui organism dintr-o celulă cu numai material genetic patern. (< fr. androgenèse) Vezi definitia »

ștírcă, ștírci, s.f. (reg.) 1. băț despicat la un capăt sau lopățică cu care se mestecă zerul pus la fiert. 2. băț cu ramificații la un capăt folosit la stroșirea strugurilor; mustuitor. 3. băț sau lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului; orcic. 4. prăjină înfășurată la un capăt cu cârpe, folosită la spălatul țevilor de la alambic. 5. prăjină prevăzută la un capăt cu o bucată de scândură, folosită la amestecat varul, nisipul și apa în varniță. 6. (în forma: stircă) chibrit. Vezi definitia »