Definita cuvantului bandieră
BANDIÉRĂ s.f. Steag, stindard (al unei corăbii). [Pron. -di-e-. / cf. it. bandiera, fr. bandière].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bandieră
silitúră, silitúri, s.f. (înv.) constrângere. Vezi definitia »
MICOFLÓRĂ, micoflore, s. f. Totalitatea speciilor de ciuperci care cresc pe un anumit teritoriu. – Din fr. mycoflore. Vezi definitia »
PROTOROMÂ'NĂ s. n. limbă română comună vorbită între sec. VI și XIII în nordul și sudul Dunării. (< proto- + română) Vezi definitia »
FLÁMĂ s.f. (Rar) Flacără. [Cf. fr. flamme, lat. flamma]. Vezi definitia »
PNEUMOSCLERÓZĂ s. f. scleroză pulmonară. (< fr. pneumosclérose) Vezi definitia »