MALPRÁXIS (‹ lat. malus „rău” + gr. praxis „practică”) Malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medicofarmaceutic generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice (conf. Lg. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății). Vezi definitia »

paratáxis s. n. – Procesiune, cortegiu, ceremonie. Ngr. παρατάξις. Sec. XVIII, înv. (Gáldi 221). Vezi definitia »

VÉRMIS s. n. regiune mediană a cerebelului, între cele două emisfere ale acestuia. (< fr. vermis) Vezi definitia »

FIDEICÓMIS, fideicomisuri, s. n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane averea pe care o lasă. [Pr.: fi-dei-] – Din fr. fidéicomis. Vezi definitia »

pis interj. – 1. Se folosește pentru a chema pisica. – 2. Arată minimul ce se poate pronunța. – Megl. pis. Creație expresivă, cf. sp. miz(-miz), rus. kis(-kis); se folosește adesea cu reduplicare. Ideea de bază trebuie să fie aceea de mers silențios, cf. pîș. – Der. pisoi, s. m. (pisic; Arg., înv., monedă de argint de 5 lei), cu suf. -oi; pisică, s. f. (mîță; Olt., frîna căruței; numele celor trei persoane care precedă și anunță brezaia), cu suf. – -ică, cf. megl. pisă, alb. piso, sb., cr. pis (din sb. după Cihac, II, 258), ngr. πισίϰα, poate din rom., tc. pisik(a), pisi (din tc. după Lahovary 1661 și Graur, GS, VI, 333, cf. Ronzevalle 59), țig. pisik(a) (Graur 182), iran. pusek (Densusianu, GS, I, 54), breton. pisik, engl. puss; pisic, s. m. (pisoiaș); pisicesc, adj. (de pisică); pisicește, adv. (ca pisicile); pisicuță, s. f. (rămurele cu flori de salcie). Cf. Bărbulescu, Arhiva, XXX, 387-8. Vezi definitia »