ETNOGEOLOGÍE s. f. disciplină care studiază stratificarea civilizației și culturii unei comunități etnice. (< etno- + geologie) Vezi definitia »

COLOCÁZIE s.f. Plantă tropicală cu rizomul bogat în feculă, cultivată mai ales în Polinezia. [Gen. -iei. / < fr. colocasia, cf. gr. kolokasia]. Vezi definitia »

ECOMETRÍE s. f. Operație de măsurare a nivelului unui lichid în sonde. – Din fr. échométrie. Vezi definitia »

DINAMOGENÍE s. f. 1. mod de dezvoltare și creștere a activității unui organism, organ, celulă sau țesut. 2. acțiune biologică normală sau patologică prin care o activitate psihologică este imediat augmentată. (< fr. dynamogénie) Vezi definitia »

NECROFAGÍE s.f. Hrănire cu cadavre, caracteristică unor animale. ♦ Tendință morbidă, la alienați, de a mânca carne cadaverică. [Gen. -iei. / < fr. nécrophagie]. Vezi definitia »