ATONALÍSM s. n. Curent și teorie decadente, care recomandă atonalitatea în compozițiile muzicale. – Din atonal[itate] + suf.-ism. Vezi definitia »

CENTRÍSM s.n. Curent politic oportunist și conciliatorist apărut în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară. [Cf. rus. țentrizm, germ. Zentrismus]. Vezi definitia »

MANIHEÍSM s.n. Doctrină religioasă-filozofică din Orient, care, îmbinând eclectic zoroastrismul cu elemente creștine și budiste, susținea ideea luptei veșnice între cele două principii, binele și răul. [< fr. manichéisme, cf. Maniheu – învățat persan]. Vezi definitia »

REDUCȚIONÍSM s. n. metodă de cunoaștere constând în interpretarea unui fenomen relativ complex, cu un anume specific, prin alte fenomene, mai simple și nespecifice. ◊ simplificare excesivă. (< engl. reductionism) Vezi definitia »

CLERICALÍSM s. n. curent politic care consideră legitimă extinderea influenței și dominației bisericii asupra vieții sociale, politice și culturale. (< fr. cléricalisme) Vezi definitia »