CORCITÚRĂ, corcituri, s. f. Animal sau plantă născută prin corcire; bastard. – Corci² + suf. -tură. Vezi definitia »

TELELOÁICĂ, teleloaice, s. f. (Înv.) Soția telalului; vânzătoare ambulantă (de haine vechi). – Telal + suf. -oaică. Vezi definitia »

BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec. Vezi definitia »

FÓRJĂ s.f. Instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării, formată dintr-o vatră, o sursă de alimentare cu aer și un suport pe care se încălzesc metalele. ♦ Atelier de fierărie. [< fr. forge]. Vezi definitia »

BALABÚSTĂ, balabuste, s. f. Nevastă de evreu. ♦ (Glumeț) Nevastă, soție. ♦ (Fam., depr.) Femeie grasă și diformă. – Din idișul balabuste. Vezi definitia »