NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie. Vezi definitia »

CRONOGRAFÍE s.f. Scriere de cronici, de cronografe¹. ♦ Totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. [Gen. -iei. / < fr. chronographie, cf. gr. chronographia]. Vezi definitia »

ZIMOLOGÍE s.f. Știința care se ocupă cu studiul fermenților, enzimelor; enzimologie. [Gen. -iei. / < fr. zymologie, cf. gr. zyme – ferment, logos – studiu]. Vezi definitia »

DINAMOGENÍE s. f. 1. mod de dezvoltare și creștere a activității unui organism, organ, celulă sau țesut. 2. acțiune biologică normală sau patologică prin care o activitate psihologică este imediat augmentată. (< fr. dynamogénie) Vezi definitia »

MICROENCEFALÍE s. f. malformație constând din existența unui creier foarte mic. (< micro¹ – + encefalie) Vezi definitia »