FLEXÚRĂ, flexuri, s. f. 1. (Geol.) Deformare a straturilor scoarței pământului, rezultată prin îndoire și denivelare, cu păstrarea continuității lor. 2. Formație anatomică curbată. – Din fr. flexure. Vezi definitia »

NURÍSĂ s. f. rezervor suplimentar de combustibil lichid al unui motor cu capacitate mică, putând funcționa și prin cădere. (< fr. nourrice) Vezi definitia »

XILOGRAVÚRĂ s. f. procedeu de obținere a unui clișeu în lemn prin gravare; xilografie. ◊ clișeul însuși; reproducere după un astfel de clișeu. ◊ desen cu linii groase, având tehnica gravurilor în lemn. (< fr. xylogravure) Vezi definitia »

CVINTADÉCIMĂ s.f. (Muz.) Interval de două octave. ♦ Treapta a cinsprezecea a unui interval dat. [Var. cuintadecimă s.f. / cf. lat. quintadecima]. Vezi definitia »

BOTÍNĂ s. f. 1. cizmuliță. 2. gheată înaltă încheiată cu butoni sau cu elastic. (< fr. bottine) Vezi definitia »