Definita cuvantului bicordatură
BICORDATÚRĂ s.f. (Muz.) Gamă dublă executată pe instrumente la care se cântă cu arcuș. [< it. bicordatura].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bicordatură
ANTRETOÁZĂ, antretoaze, s. f. 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod. 2. Bară cilindrică găurită care leagă peretele căldării cu aburi, pentru consolidare. – Fr. entretoise. Vezi definitia »
SÂNZIÁNĂ, sânziéne, s. f. ~ (prob. din lat. *sanctae Dĩānae [cf. calabr. santu Diana = expresie injurioasă], prin încrucișare cu Sanctus Iohannes) Vezi definitia »
BRIGANTÍNĂ s.f. 1. Corabie ușoară, cu două catarge și o singură punte. 2. Pânză de formă trapezoidală, legată de artimon. [< it. brigantina, fr. brigantine]. Vezi definitia »
plastúră, plastúri, s.f. (reg.) grămadă de fân (care se poate încărca într-un car). Vezi definitia »
CONSÓLĂ, console, s. f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță rezemată de perete și pe care se așază vaze, statuete etc. 2. Element arhitectural (ornamental) de lemn, de piatră etc., folosit la sprijinirea unei cornișe, a unui balcon etc. 3. Element de construcție care iese cu unul dintre capete în afara punctului de reazem, având rolul de a suporta o sarcină pe latura orizontală superioară. – Din fr. console. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z