PRÁFTORIȚĂ, praftorițe, s. f. Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iță. Vezi definitia »

ANTECEDÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. fenomen prin care un curs de apă își menține traseul, preexistent deformărilor tectonice. (< fr. antécédence) Vezi definitia »

CARIOLÍZĂ s. f. dezintegrare a nucleului celular. (< fr. caryolyse) Vezi definitia »

INTERSÍSTOLĂ s.f. (Med.) Timpul scurs între sistola auriculelor și cea a ventriculelor inimii. [Cf. fr. intersystole]. Vezi definitia »

ASÍZĂ s. f. strat orizontal de piatră etc. în structura unei zidării. (< fr. assise) Vezi definitia »