burețar, burețari s. m. (intl.) 1. individ situat pe o treaptă socială superioară aceleia boschetarilor; vagabond îmbrăcat mai îngrijit, care execută munci în interesul personal al anumitor persoane, obținînd în schimb protecție și mijloace de subzistență. 2. arab. Vezi definitia »

a ciupi la cântar expr. (d. comercianți) a înșela clienții (la cântar) cântărind incorect. Vezi definitia »

AGLANDULÁR, -Ă adj. Lipsit de glande. [< a- + glandular]. Vezi definitia »

BARBÁR, -Ă s. m. f. 1. nume dat de greci și romani oricărui individ care aparținea unei populații străine. 2. (pl.) nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu; (sg.) individ aparținând unui asemenea popor. 3. (fig.; și adj.) om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan. ◊ (adv.) în mod crud, sălbatic. (< fr. barbare, lat. barbarus) Vezi definitia »

TAPETÁR, tapetari, s. m. Muncitor specializat în tapetare. – Tapeta + suf. -ar. Vezi definitia »