Definita cuvantului bismutil
BISMUTÍL s.m. (Chim.) Radical monovalent al bismutului, care ia naștere la hidroliza sărurilor de bismut. [< fr. bismuthyle].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bismutil
ECHITÁBIL, -Ă adj. Întemeiat pe dreptate, pe adevăr; drept, nepărtinitor. [Cf. fr. équitable]. Vezi definitia »
CINEFÍL, -Ă s. m. f. pasionat de cinema. (< fr. cinéphile) Vezi definitia »
EXPLORÁBIL, -Ă adj. care poate fi explorat. (< fr. explorable) Vezi definitia »
INFLAMÁBIL, -Ă, inflamabili, -e, adj. Care se aprinde ușor, care ia foc și arde repede. ♦ (Chim.) Care produce, la o temperatură relativ joasă, gaze sau vapori care împreună cu aerul atmosferic pot da un amestec de combustibil. – Din fr. inflammable. Vezi definitia »
CONVENÁBIL, -Ă, convenabili, -e, adj. Care convine sau poate conveni; potrivit, acceptabil; mulțumitor, satisfăcător; avantajos. ♦ (Despre prețuri sau mărfuri) Ieftin. – Din fr. convenable. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z