Definita cuvantului bivalență
BIVALÉNȚĂ s.f. (Chim.) Însușire a elementelor bivalente. [< fr. bivalence].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bivalență
GROPUȘOÁRĂ, gropușoare, s. f. Diminutiv al lui groapă; gropiță (1). – Groapă + suf. -ușoară Vezi definitia »
DIATRÍBĂ s.f. 1. (Ant.) Gen literar, promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. Disertație critică; (p. ext.) scriere, cuvântare violentă, provocare; pamflet. [< fr. diatribe, cf. gr. diatribe – exercițiu]. Vezi definitia »
capră, capre s. f. 1. (peior.) homosexual pasiv. 2. (peior.) femeie cicălitoare, mahalagioaică. 3. scaun înalt de bar. Vezi definitia »
AVIFÁUNĂ s.f. (Biol.) Lumea păsărilor. [Cf. germ. Avifauna]. Vezi definitia »
ZÉBRĂ, zebre, s. f. Nume generic dat speciilor de cai sălbatici africani cu blana vărgată cu benzi alternative, deschise și închise; animal care face parte din aceste specii. ♦ Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constând din dungi paralele albe sau galbene. – Din fr. zèbre. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z