Definita cuvantului bivuaca
BIVUACÁ vb. I. intr. A sta, a se opri în bivuac. [Pron. -vu-a-. / < fr. bivouaquer].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bivuaca
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. Vezi definitia »
îmbucá (îmbúc, îmbucát), vb.1. A înghiți. – 2. A gusta ceva de mîncare. – 3. A înfuleca. – 4. A împreuna, a uni, a cupla. – 5. (Înv.) A disprețui. – 6. (Înv.) A săruta, a îmbrățișa. – Mr. mbuc. Lat. *imbuccāre, de la bucca, cf. bucă (Pușcariu 781; Candrea-Dens., 192; DAR), cf. it. imboccare, fr. emboucher, sp., port. embocar. Der. de la bucă, în interiorul limbii rom., pare mai puțin probabilă, întrucît toate sensurile lui îmbuca duc la semantismul lat. „gură”, pe cînd în rom. bucă înseamnă numai „obraz”. – Der. îmbucătură, s. f. (înghițitură, duminicat; muștiuc; îmbinare; colț de stradă); îmbucături, vb. (a vîrî cuiva îmbucăturile în gură). Vezi definitia »
REVALORIFICÁ vb. I. tr. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ A aduce o piesă uzată în stare de funcționare. [P.i. revalorífic. / < re- + valorifica, cf. fr. revaloriser]. Vezi definitia »
CODIFICÁ vb. tr. 1. a reuni legi disparate, norme juridice într-un cod. 2. a coda2. (< fr. codifier) Vezi definitia »
FLANCÁ vb. tr. 1. a apăra, a susține din flanc. ◊ (fig.) a însoți pe cineva (pentru a-l păzi). ◊ a trage asupra flancului unei (sub)unități dintr-o direcție perpendiculară pe direcția sa de acțiune. 2. (despre un grup de clădiri) a mărgini lateral. (< fr. flanquer) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z