OBSERVÁȚIE s.f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice constând în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; cercetare, examinare, observare; studiu. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție, critică. ♦ Mustrare, reproș. 4. Supraveghere. ◊ Foaie de observație = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav (în spital). [Gen. -iei, var. observațiune s.f. / cf. fr. observation, lat. observatio]. Vezi definitia »

sociopatíe s.f. Tulburare de comportament având drept cauză deficiențele educației într-un mediu social nefavorabil. (< fr. sociopathie) Vezi definitia »

RADIOGEODEZÍE s. f. Domeniu al geodeziei care se ocupă de măsurarea distanțelor dintre punctele geodezice cu aparatură radio de mare precizie. [Pr.: -di-o-ge-o-] – Radio¹- + geodezie. Vezi definitia »

smârdíe, smârdíi, s.f. (reg.) loc mocirlos, smârc. Vezi definitia »

DEMOGRAFÍE s.f. Știință care studiază statistic problemele referitoare la mișcarea populației, la compoziția și la numărul ei etc. [Gen. -iei. / < fr. démographie, cf. gr. demos – popor, graphein – a scrie]. Vezi definitia »