NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -țe, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșeală cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț. Vezi definitia »

surúț, -ă, adj. (reg.) (cal) care bate în sur; suruleț. Vezi definitia »

DESPRÉȚ s. n. v. dispreț. Vezi definitia »

puíț, puíți, s.m. (reg.) 1. pui de pasăre mic. 2. pui de găină mic, puișor, puiuț. 3. ou sau larvă de albină; cățel; puiet. 4. arpagic, orceag. 5. (la pl.) bomboane. Vezi definitia »

șlíț, șlíțuri, s.n. (reg.) ferestrău cu dinți mici. Vezi definitia »