TRILÓC adj. (despre avioane) cu trei locuri. (după fr. triplace) Vezi definitia »

covârșóc, covârșoáve, s.n. (reg.) interiorul vârșei (unealtă de prins pește). Vezi definitia »

urióc (-oáce), s. n. – Primele fire ale urzelii. – Var. uruioc, Trans. orioș. Sb. urivak „sfoară” (Candrea), rut. uri(v)ok „capăt” (Scriban). Nu este posibilă der. din sl. urezati „a tăia” (Candrea, II, 310) nici din gr. οὐρίαχος „capăt” (Diculescu, Elementele, 465). Uruioc, s. n. (Mold., coardă), citat numai de Damé, este același cuvînt. Vezi definitia »

ZBANCIÓC s. n. (Bucov.) Cană (înaltă), urcior (1). (din ucr. zbanočok) Vezi definitia »

potróc² s.n. (reg.; în expr.) a băga în potroc = a ascunde ceva bine (spre a nu fi găsit). Vezi definitia »