Definita cuvantului bonitare
BONITÁRE s.f. 1. Operație prin care se apreciază bonitatea unei zone forestiere. ♦ Aprecierea multilaterală a unui animal, a unei păsări în vederea selecției. 2. Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui curs de apă, a unui heleșteu etc. [< bonitate, după germ. Bonitierung].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bonitare
DEBARCÁRE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. ◊ Stație de debarcare = punct final al unei călătorii. Navă de debarcare = navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării de trupe și de materiale. – V. debarca. Vezi definitia »
REAȘEZÁRE, reașezări, s. f. Acțiunea de a (se) reașeza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reașeza. Vezi definitia »
POLIFONIZÁRE, polifonizări, s. f. (Muz.) Realizarea unei polifonii. – Din polifonie. Vezi definitia »
scociorâre, scociorâri, s.f. 1. (înv., pop. și fam.) scormoneală, scormonire. 2. (înv. și pop.) scotocire, răscolire, răvășire, scorbelire, scortelire. 3. (înv. și pop.) ivire, scoatere la lumină. 4. (reg.) percheziționare. 5. (fig.; pop.și fam.) cercetare atentă, analizare profundă. 6. (reg.) iscodire, spionare. 7. (reg.; în forma: scorocire) însușire (pe baza studiului și exercițiilor). 8. (înv.) răspândire, împrăștiere. 9. (reg.; despre oi) împingere, îmboldire, înțepare, pentru a răsfira. 10. (reg.; în forma: scorocire; despre vești, păreri) difuzare, emitere. 11. (reg.) născocire. 12. (fig.; înv. și reg.) ridicare, înălțare. 13. (fig.; înv. și reg.) ațâțare, stârnire, agitare. 14. (reg.) enervare; înfuriere; răstire; agresivitate. 15. (reg.; despre vite) agitare înainte de împreunare. 16. (înv.) trezire. 17. (înv. și reg.) ivire, apariție; iscare, stârnire. Vezi definitia »
OBSERVÁRE, observări, s. f. 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei. ♦ (Rar) Observație (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, în scopul obținerii unor date. 3. Prima fază a cercetării statistice, care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităților unei colectivități statistice. – V. observa. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z