lástră (lástre), s. f. – Postav de lînă, de proveniență orientală. Origine necunoscută. După Tiktin și Scriban, din it. lastra „piatră de pavaj, placă”, caz în care sensul inițial ar fi de „împărțit în pătrate”; dar această ipoteză nu merge cu originea orientală a cuvîntului și cu produsul. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

TIFOBACILÓZĂ s.f. (Med.) Tuberculoză acută, cu aparență tifoidică; granulie. [< fr. typhobacillose]. Vezi definitia »

coață, coațe s. f. proxenetă, matroană. Vezi definitia »

oafă, oafe s. f. (peior.) prostituată. Vezi definitia »

ȘNURCERÁMICĂ s. f. Procedeu de ornamentare a vaselor de lut, realizat prin imprimarea unui șnur de fibre vegetale în pasta încă moale. – Șnur + ceramică. Vezi definitia »