TONÁTIC, -Ă, tonatici, -ce, adj. (Rar) Cu toane; capricios, schimbăcios. – Din toană + suf. -atic. Vezi definitia »

RÉTIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Reția, (Alpii centrali). ◊ (s. f.) limbă neindo-europeană atestată în trecut în nordul Italiei. (< it. retico, fr. rhétique) Vezi definitia »

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice Vezi definitia »

LOCÁLNIC, -Ă, localnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este din partea locului; care ține de un anumit loc; local (2). 2. S. m. și f. Persoană considerată în raport cu localitatea în care trăiește; om din partea locului. – Din rus. lokal'nâi (după derivatele în -nic). Vezi definitia »

ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret²; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. – Din tc. șirretlik. Vezi definitia »