CLAUSTROFOBÍE, claustrofobii, s. f. (Med.) Teamă patologică de spații închise. [Pr.: cla-us-] – Din fr. claustrophobie. Vezi definitia »

OTORINOLARINGOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii, nasului și laringelui. (< fr. oto-rhino- laryngologie) Vezi definitia »

HIPOBAROPATÍE s. f. stare patologică provocată de scăderea presiunii atmosferice. (< engl. hipobaropathy) Vezi definitia »

DENTÍȚIE, dentiții, s. f. Totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar. Dentiție de carnivor. ♦ Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere. Dentiție întârziată. ◊ Dentiție de lapte = dentiție formata din 20 de dinți, care apare, la copii, între 6 luni și 3 am. Dentiție definitivă = dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari și 16 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt așezați dinții. [Var.: dentițiúne s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis. Vezi definitia »

CAZONÍE s. f. (Rar) Militărie. – Din cazon + suf. -ie. Vezi definitia »