FORJĂRÍE, forjării, s. f. Atelier în care se execută operații de forjare, prin deformare plastică, la cald sau la rece; forjă (3). [Var.: forjeríe s. f.] – Forjă + suf. -ărie. Cf. fr. forgerie. Vezi definitia »

PALEOGEOMORFOLOGÍE s.f. Parte a paleogeografiei care studiază evoluția reliefului în trecut, reconstituind configurația acestuia și procesele geomorfologice din diferite perioade geologice. [Gen. -iei. / < fr. paléogéomorphologie]. Vezi definitia »

EFÍGIE s. f. chipul unui suveran, al unui om de stat, de știință etc., reprezentat pe o monedă, medalie, marcă poștală. ◊ imagine a unei persoane; portret care redă doar asemănarea fizică. (< fr. effigie, lat. effigies) Vezi definitia »

ANTISEPSÍE s. f. metodă de combatere a microbilor patogeni și a focarelor de infecție din organism. (< fr. antisepsie) Vezi definitia »

SUPRAOVULÁȚIE s. f. creștere artificială a fecundității la femelele domestice prin aplicarea judicioasă de hormoni sexuali. (< fr. superovulation) Vezi definitia »