ȚINTUÍT, -Ă, țintuiți, -te, adj. 1. Bătut, prins în cuie sau în ținte; (despre încălțăminte) cu ținte pe talpă. ♦ Fig. Nemișcat, înțepenit, pironit (din cauza unei stări sufletești sau a unei emoții puternice). 2. Împodobit cu ținte, țintat; p. ext. împodobit cu pietre scumpe. – V. țintui. Vezi definitia »

LUDDÍT, -Ă, luddiți, -te, s. m. și f., adj. (Adept) al luddismului. – Din fr. luddite. Vezi definitia »

MARONÍT s.m. Creștin din Siria și din Liban, aparținând unei comunități fundate în sec. V de călugărul Maron. [< fr. maronite]. Vezi definitia »

hușít, -ă, adj. (reg.) care-i cu gândurile aiurea; împrăștiat, tehui. Vezi definitia »

prigorít, -ă, adj. (înv. și reg.) 1. expus căldurii focului sau soarelui, încălzit foarte tare sau ars, pârjolit de foc sau de soare; rumen la față, aprins; care are temperatură. 2. (fig.) frământat, perpelit, chinuit. 3. pripit, zorit, iute. Vezi definitia »