VENTILÁȚIE, ventilații, s. f. 1. Împrospătare a aerului (viciat) dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație. ◊ Ventilație pulmonară = proces fiziologic de circulație a aerului prin căile respiratorii și plămâni, prin alternarea ritmică a inspirației și expirației. 2. Sistem, aparat, instalație pentru realizarea ventilației (1). – Din fr. ventilation, lat. ventilatio. Vezi definitia »

DIRIGENȚÍE s. f. îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către diriginte (1). (< diriginte + -ie) Vezi definitia »

SPECTROMETRÍE s.f. (Fiz.) Tehnică de măsurare a liniilor spectrelor și a lungimilor lor de undă. ♦ Comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice. [Gen. -iei. / < fr. spectrométrie]. Vezi definitia »

ELECTROPLASTÍE s. f. reproducere în relief a unor obiecte prin depunerea electrolitică a unui strat de metal pe tiparul lor. (< fr. électroplastie) Vezi definitia »

OLIGANTROPÍE, oligantropii, s. f. (Livr.) Scădere a populației unei țări, a unui oraș etc. – Din fr. oliganthropie. Vezi definitia »