EPIGLÓTĂ s.f. Membrană situată în partea superioară a laringelui, care acoperă glota, împiedicând astfel pătrunderea alimentelor în căile respiratorii. [< fr. épiglotte, cf. gr. epi – deasupra, glotta – limbă]. Vezi definitia »

a sta la naftalină expr. 1. (deț.) a ispăși o condamnare. 2. (mil. – d. soldații în termen) a efectua serviciul militar. 3. (intl.) a se sustrage urmăririi penale, a sta ascuns. 4. a avea o perioadă de abstinență sexuală. Vezi definitia »

SÉNĂ s. f. Frunze uscate de siminichie, întrebuințate ca purgativ și ca diuretic. – Din tc. sena. Cf. lat. sene. Vezi definitia »

BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură (3), bătaie. – Bate + suf. -eală. Vezi definitia »

scaramúcă, scaramúce, s.f. (înv. și reg.) luptă preliminară de mică amploare și de scurtă durată angajată între detașamentele a două armate; hărțuială, încăierare Vezi definitia »