FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față, care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial. Vezi definitia »

MINTÁL, -Ă adj. Referitor la minte; făcut în minte. ◊ Alienație mintală = nebunie; debil mintal = persoană deficitară din punctul de vedere al intelectului; slab de minte. [Var. mental, -ă adj. / cf. fr. mental < lat. mentalis, după minte]. Vezi definitia »

CONFESIONÁL², -Ă adj. 1. care aparține unei confesiuni religioase. 2. care are caracterul unei confesiuni (1). (< fr. confessionnel) Vezi definitia »

ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normele obișnuite; (despre ființe) cu infirmități fizice sau psihice. – Fr. anormal (lat. lit. anormalis). Vezi definitia »

LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. O și u sunt vocale labiale, iar b, f, m, p și v, consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) O este o labială. ◊ (Adverbial) B se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial. Vezi definitia »