BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Din balans + suf. -or. Vezi definitia »

FIERBINCIÓR, -OÁRĂ, fierbinciori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. – Fierbinte + suf. -ior. Vezi definitia »

AJUSTÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor calificat în operații de ajustare a unor piese. (< fr. ajusteur) Vezi definitia »

VARACTÓR s. n. element semiconductor, condensator cu capacitate variabilă, a cărei valoare depinde de tensiunea aplicată; varicap. (< engl., fr. varactor) Vezi definitia »

PICĂTÓR, picătoare, s. n. Tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături. – Pica¹ + suf. -ător. Vezi definitia »