COLIMATÓR s.n. Dispozitiv optic întrebuințat pentru determinarea unei direcții. ♦ Instrument constituit dintr-o lunetă ajutătoare, care se atașează la luneta unui aparat de măsurat sau de vizat. [Pl. -oare. / < fr. collimateur]. Vezi definitia »

INSTAURATÓR, -OÁRE s. m. f. fondator, ctitor. (< fr. instaurateur, lat. instaurator) Vezi definitia »

ECIDIOSPÓR s. m. spor asexuat în ecidiile uredinalelor. (< fr. écidiospore) Vezi definitia »

BIFÓR, -Ă adj. (în stilul romantic și gotic; despre o deschidere) cu două uși sau canaturi despărțite printr-o colonetă, fiecare terminându-se printr-un arc. 2. uter ~ = malformație a uterului al cărui col prezintă două orificii. (< it. bifora) Vezi definitia »

EMULSÓR s. n. aparat pentru prepararea emulsiilor. (< fr. émulseur) Vezi definitia »