ORBÉSC, ORBEÁSCĂ, orbești, adj. 1. Care aparține orbului², de orb². 2. Fig. (Despre acțiuni și sentimente) Care se manifestă orbește, nechibzuit, nesocotit, fără discernământ, lipsit de rațiune; necugetat. ♦ Peste măsură de mare; exagerat, exorbitant. – Orb² + suf. -esc. Vezi definitia »

MENÍSC, meniscuri, s. n. 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid. 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. – Din fr. ménisque. Vezi definitia »

BRUSC, -Ă adj. (și adv.) care se produce pe neașteptate; precipitat, subit. (< fr. brusque) Vezi definitia »

POLIDÍSC s. n. mașină agricolă cu mai multe discuri metalice ascuțite. (< poli- + disc) Vezi definitia »

FUNAMBULÉSC, -ÉSCĂ adj. (Rar) Bizar, excentric. ♦ Echilibristic. [< fr. funambulesque]. Vezi definitia »