FONAȚIÚNE s. f. ansamblul factorilor de producere a vocii. (< fr. phonation) Vezi definitia »

MOLICIÚNE, moliciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi moale sau mlădios; flexibilitate; p. ext. obiect care are această însușire. 2. Lipsă de vigoare, de putere; stare de moleșeală, de sfârșeală; lipsă de perseverență, de hotărâre; p. ext. viață ușuratică. 3. Intensitate scăzută (a sunetelor); delicatețe, grație, dulceață. 4. Stare de calm; destindere. – Moale + suf. -iciune. Vezi definitia »

prostăciúne, prostăciúni, s.f. (reg.) care provine dintr-o pătură socială inferioară, de origine umilă, de jos, din popor. Vezi definitia »

DERIVAȚIÚNE s.f. v. derivație. Vezi definitia »

CESIÚNE, cesiuni, s. f. Transmitere de către o persoană altei persoane a unui drept de creanță cu titlu oneros în temeiul unui contract. ♦ (Concr.) Obiect, bun cesionat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. cession, lat. cessio, -onis. Vezi definitia »